Copilul meu, viitor adolescent

    Cum sa reactionezi cand pustiul din dotare iti da un raspuns de oameni mari la o intrebare din manualul de comunicare, de clasa a III a?

    Sau, mai bine zis, cum reactionezi cand iti dai seama ca urmeaza sa ai un adolescent rebel in cateva luni?

    Lectia de azi, cea care ne-a dat batai de cap, era intelegerea poeziei. Ce ne transmite poezia? Ce sentiment? 

     Raspunsul copilului a venit simplu si concis- sa-mi trag palme! Dupa care si-a dat seama ca tocmai maica' sii ii spusese asta.

      Am tacut si l-am ajutat.

      Inca nu stiam cum sa reactionez. Sa il cert? De ce? Sa plang? Era tentant. Copilul meu creste si va deveni in curand un adolescent rebel, cel mai probabil. Sa rad? Da. Am ras cu pofta. De ce? De naivitatea si de reactia lui, de teama mea ca incepe o noua etapa in viata pustiului, de intamplarea in sine, de viata.

      Daca am primi cu zambetul pe buze fiecare pas al vietii am fi mai fericiti. E bine sa vedem mereu partea frumoasa si plina a paharului. Sa ne bucuram de fiecare lucru marunt, caci ele vor forma intregul nostru, viata toata.

       Depinde de noi daca traim in alb si negru sau daca reusim sa avem si tonuri de gri.

Viata merita traita din plin!